E uşor a scrie versuri/ Când nimic nu ai a spune

La Iaşi se anunţă o campanie pentru primărie cel puţin interesantă. Îl avem pe actualul edil, într-o situaţie stânjenitoare: a avut nevoie de timp, i s-a dat şi l-a cam irosit de pomană. Îl avem pe  energicul (îţi trebuie energie să dai iama prin toate partidele, să fii ubicuu – la Parlament şi la spital - şi să îndrugi numai baliverne) şi...unicatul Tudor Ciuhodaru. Unicat pentru că, probabil, e singura specie de om (politic) din Iaşi care trăieşte fără coloană vertebrală. De curând a apărut în cursă, hodoronc-tronc, trubadurul, impenitentul Daniel Oajdea. Va fi pe placul multora pentru că la noi e înfiripată concepţia, devenită tradiţională, potrivit căreia politicianul trebuie „să îi dea în mă-sa”. Va înjura, se va bălăcări în mocirlă, îşi va împroşca adversarii cu noroi şi va păcăli destui ieşeni.

Interesant e ce se întâmplă în ograda celor de la PD-L. Atât cît putem vedea prin gard (adică de pe blogul dumneaei) doamna Mihaela Popa zugrăveşte chipul potenţialului candidat. El trebuie să fie după chipul şi asemănarea lui Mihai Răzvan Ungureanu. Aceleaşi accente idolatrice, de veneraţie, aceleaşi dexterităţi de slăvire a liderului pe care pedeliştii le prestează de prin 2007 încoace. Aceeaşi slavă deşartă.  Apoi, din spusele doamnei Popa, aflăm că „Daniel Oajdea va împărţi voturile electoratului de stânga cu actualul primar Gheorghe Nichita. Culoarul de dreapta este liber, iar PDL are acum toate sansele sa castige primaria Iaşi.” După crearea de chip cioplit, doamna senator s-a pus pe profeţit. În două fraze dumneai ne-a răspuns la toate perplexităţile noastre. Aflăm, din aceste declaraţii, de o cristalină limpezime, că pe dreapta eşichierului politic nu se sinchiseşte nimeni să presteze, aşa că PDL poate zburda în voie. Totuşi, în peroraţia domneai întrezărim câteva erori logice pe care…şi un orb le poate vedea.
 De ce e PDL de dreapta? Doar că afirmă doamna Popa? În România a devenit o     obişnuinţă această fraudă declarativă enunţată de membrii PDL-ului. Nu contest că în PDL nu ar fi oameni de dreapta, însă comportamentul guvernamental al acestui partid este unul vădit de stânga.

Câteva exemple concrete:

   a)      Creșterea TVA la 24%

    Toate manualele de teorie financiară spun că mediul economic este sprijini prin reducerea fiscalităţii. A creşte impozitele şi taxele în perioadă de criză înseamnă a lovit în sectorul privat şi în consumatori. Economia de piaţă a primit o lovitură în moalele capului prin această măsură. Creşterea TVA a dus la scumpirea tuturor produselor, acest lucru resimţindu-se în buzunarul cumpărătorului, care a trebuitsă plătească mai mult pnetru un produs, şi în buzunarul producătorului, care a încasat mai puţine venituri după scăderea consumului din cauza scumpirii preţurilor. Consecinţe? Creşterea economiei negre pe care noul ministru vrea să o combată cu parul. Însă un raţionament economic simplu ne spune că având o fiscalitate ridicată, cei care vor activa în sectorul privat vor fi înclinaţi şi dispuşi să se sustragă de la plata taxelor şi impozitelor.

   b)     Politici keynesiene de ieşire din recesiune

Actualul "partid de dreapta", cel puţin cît Boc a fost premier, s-a bătut cu pumnul în piept că va produce creştere economică prin creşterea cheltuielilor guvernamentale (modelul keynesian de creştere prin care se afirmă că atunci când economia este în criză statul trebuie să preia el frâiele economiei şi să devină el investitor). Această creştere economică în care statul îşi asumă rolul de dirijist în vederea finanţării de proiecte publice (multe din ele fără niciun raţionament sau predictibilitate economică) este falimetară iar rezultatele le resimţim cu toţii – lume în stradă, scăderea nivelului de trai, corupţie, amputări de pensii şi salarii, creşterea de taxe şi impozite. Comentariile economiştilor de dreapta (cei adevaraţi, nu epigonii pedelişti) şi, de ceva vreme, verdictele instanţelor judecătoreşti din România, şi-au exprimat punctul de vedere vis-à-vis de această abordare a PD-L-ului. Concluzia:  această guvernare, total lipsită de transparenţă, a distribuit la clientela de partid bani publici pentru tot felul de proiecte nesustenabile şi nerentabile, mai ales în perioadă de criză: construcţii de telegondole, construcţii de parcuri în zone foarte slab populate, săli de sport sau bazine olimpice şi alte asemenea. În loc să îşi îndrepte faţa spre piaţa liberă şi spre virtuţile ei, capabilă să identifice necesităţile oamenilor şi să răspundă nevoilor reale ale acestora, guvernul şi-a asumat el rolul de planificator.

   c)      Cheltuieli mai mari decât venituri. Deficit bugetar uriaş

PD-L a tăiat de la cei care nu au putere să riposteze ferm: a trebuit să plătească sistemul de sănătate sau de educaţie, pensionarii, femeile însărcinate sau persoanele cu dizabilităţi pentru a calibra bugetul. Nu au fost reduse cheltuielile guvernamentale cu bunurile şi serviciilor, iar, ca un “veritabil partid de dreapta”, PDL a mai înfiinţat un minister (Ministerul Fondurilor Europene). 

   d)     Lipsa de apetenţă pentru privatizare

Pedeliştii trâmbiţează sus şi tare că sunt de dreapta, însă în mandatul lor nu s-a realizat nici o privatizare a activelor statului. Companiile de stat au datorii de 5 miliarde € şi, aşa cum istoria ne-a arătat, Statul rămâne cel mai prost administrator. Partidul "de dreapta" de la guvernare se pare că nu e deranjat de dezmăţul pe bani publici realizat de managerii numiţi politic. PDL nu s-a oboist să privatizeze niciuna din aceste companii falimetare şi a manifestat aceeaşi atutinde ostilă  faţă de iniţiativa privată şi piaţa liberă care a manifestat-o şi deputatul Urban pentru protestatari.

   e)      Un  cuantum extrem de ridicat de taxe şi impozite

 În România se plătesc printre cele mai mari impozite din lume.

 Impozitele sunt la un nivel sufocant, iar partea proastă e ca fiecare dintre      noi trebuie să le plătim unui stat condus de un guvern în care doar aprox. 15% din români au încredere.  Un guvern care nu este transparent, deschis şi cu respect faţă de contribuabil şi care cheltuie majoritatea acestor bani  pe proiecte publice, la firme de partid.

De asemenea, numărul taxelor (254), printre cele mai multe din Europa, multe dintre ele aberante, pare că nu îi deranjează pe “dreptacii” din PD-L.  În acelaşi timp, în Polonia numărul taxelor este de doar 12.

Lista "măsurilor de dreapta" luate de acest guvern ar mai putea continua, desigur. Am făcut o trecere în revistă lapidară, fiecare punct meritând o discuţie separată.

Pe plan local, lucrurile stau şi mai prost pentru PDL. În afară de săritul la beregată şi abundenţă de sofisme ieftine, nu am putut vedea nicio intervenţie de substanţă pe probleme ce ţin administraţia publică.

 PNL Iaşi, "evacuat" de analiza prezumţioasă a doamnei Mihaela Popa de pe dreapta spectrului politic ieşean, de bine de rău, a scos Programul LIBERAL de Guvernare Locală, un document  articulat, care vine cu o serie de soluţii de dreapta la problemele cu care se confruntă municipalitatea. Acest program are şi un subtitlu: Noua Administraţie. Liberală.

Dincolo de retorică, e nevoie şi de puţină reflecţie şi rigoare. Altminteri, ajungem la vorba poetului…

“E uşor a scrie versuri

Când nimic nu ai a spune,

Înşirând cuvinte goale

Ce din coadă au să sune.”