Schimbarea președintelui CJ: un imperativ pentru Iaşi

Constantin Simirad, acest Agamiță Dandanache a politicii bahluiene, este unul dintre cele mai nocive produse ale tradiției politice post-comuniste.

Rătăcit în intrigi mărunte, fixații meschine și consecvență grobiană, Constantim Simirad este simbolul indolenței guralive și a incompentenței manageriale. Ședințele din Consiliul Județean sunt un fel de stand-up comedy, unde domnia sa joacă, penibil, rolul principal. 

Fără viziune și frământat de resentimente mărunte, din prima clipă când începe întrunirea aleșilor județeni, care ar trebui să dezbată cele mai spinoase probleme ale județului, până în ultima clipă, întreaga asistență are parte de un jalnic recital verbal și comportamental. 

Sigur, ar fi ridicol să punem în cârca unui singur om tot insucesul politicienilor de a resucita un județ aflat stare cronică, unul din polii sărăciei din România. Însă cu ce s-a remarcat până acum Constantin Simirad de când are hățurile care poate orienta direcția județului?

Frazeologie împestrițată constant cu greșeli de exprimare și glume nesărate, vorbele bădărănești și insolente, jignirile ad hominen la adresa consilierilor județeni care nu fac parte din cohorta sa de siconfanți,  ducerea în derizoriu a oricărui subiect care necesiă o dezbatere serioasă în plenul consiliului, atitudinea trufașă la orice invectiv rostit la adresa preopinenților, lipsa de viziune și imaginație sunt cam singurele elemente cu care se remarcă acest domn. Gurile rele spun că lucrează câteva ore pe zi, in jur de 4, fiind dependent de siesta de amiază și fără o capacitate adecvată de a rezista la efort susținut. Pentru a păstori un județ precum Iașul este nevoie de implicare susținută, de un efort mental și fizic mult peste ceea ce poate actualul președinte.

Vorbește mult și nu face nimic consistent pentru comunitatea care acum patru ani l-a trimis în fruntea Consiliului Județean. Insistă în ședințele de plen pe construcția de imobile impunătoare (investiție masivă în clădirea monument istoric de pe V. Alecsandri, de exemplu) sugerând, fără reţinere, că trebuie "să rămână ceva în urma mea". Întâlnim aici un fel de mentalitate megalomană de tristă amintire de a pune accentul pe "ceea ce se vede", ignorând că județul nostru nu duce lipsă de clădiri faraonice, ci de o viziune pe termen mediu și lung care să sucombe sărăcia lucie din satele Iașului, care să dinamizeze economia locală, care să exploateze potențialul turistic al județului, care să vadă în reabilitatea infrastructurii aeroportuare și rutiere un obiectiv primordial, care să fie conectat la realitățile nedemne pentru o Românie membră a UE (sate întregi fără iluminat public, zeci de familii aflate în mizerie și supuse pericolului de infestare cu diferite boli pentru că aducțiunile de apă și canalizare lipsesc cu desăvârșire etc), care să înțeleagă importanța și virtuțiile funcționării pieței libere și să fie deschis creării unui mediu prietenos potențialor investitori ș.a.m.d. 

Exploziile sale de ură și dispreț la adresa celor care nu îi cântă în strună, capacitatea sa de a pupa ceea ce mai întîi a scuipat aprig şi de scuipa ceea ce înainte tocmai pupase (un exemplu, prietenia dumnealui, în serii, cu diferiți pesediști și pedeliști), fac parte din arsenalul cu care Constantin Simirad mai vrea să câștige un mandat în funtea Consiliului Județean, candidând din partea partidului-tomberon UNPR.

Pentru unii semidocți, e un fel de Mafalda. Pentru cei care știu ce îi poate capul, e întruchiparea perfectă a lui Agamiță Dandanache ( "mai prost decat Farfuridi și mai canalie decât Catavencu"), fiind arhetipul politicianului care vrea să pară abil și versat, nefiind defapt decât un politruc decrepit.

Insistă, patetic, pe ostracizarea oponenților politici din Consiliului Județean (consilierii USL), proferând pe oriunde apucă minciuna că aceștia se opun "îndrăznețelor" sale proiecte de a moderniza județul. Statistic, datele incriminează delirul său: din 593 hotărâri inițiate de executivul CJ în 2011, consilierii USL s-au opus la 29 din acestea.

Modernizarea Aeroportului, un obiectiv esențial pentru atragerea investitorilor, crearea de locuril de muncă și creșterea încasărilor la bugetul local, a devenit o iluzie deșartă în acest mandat doar din cauza atitudinii sale resentimentare. S-a pierdut posiblitatea accesării de fonduri europene pentru realizarea acestui obiectiv din cauza crasei sale incompetențe (întrebat fiind la mijlocul anului trecut de ce nu depune proiect pentru a obține finanțare europeană, s-a justificat susțânind că așteaptă Ghidul Solicitantului pe Programul Operational Sectorial - Transporturi (POS-T). Culmea este că respectivul ghid exista, ca draft, încă din 2007, iar Iașul figura ca elibigil în lista aeroporturilor de județ), și pentru că domnul Constantin Simirad a pus mai presus de interesul comuității luptele sterile cu adversarii politici. 

Consilierii județeni ai USL au votat, așa cum arată și stenogramele, orice variantă propusă de domnia sa și, când lucrurile au început să fie tărăgănate, au propus soluții concrete. Ce a urmat? Dl. Simirad a început vinătoare de fantome, acuzând fără nicio dovadă, interese ascunse a celor care caută să modernizeze Aeroportul. Jenant!

Reabilitarea infrastructurii de drumuri județene și comunale este altă condiție sine qua non pentru care un om politic responsabil și dedicat nu o poate ignora. Până acum am asistat la penibilul situației, ridicată la rang de obicei în mandatul Boc, de a tăia panglici la drumuri încă nefinalizate ( DJ 208 limită județul Neamț-Iași-limită județul Suceava) sau la retragerea Ministerului Dezvoltării Reginale și Turismului a prefinanţărilor de circa 23 milioane lei acordate pentru drumurile Iaşi – Vaslui şi Iaşi – Botoşani pentru implementarea defectuoasă a proiectelor de refacere a acestor drumuri. Justificări pentru justificări, explicați care mai de care mai hilare nu sunt suficiente, totuși, ținând cont de faptul că zeci de mii de familii din județul Iași și nu numai sunt direct afectate de acest management ineficient.

Iașul are nevoie mai mult decât imobilismul lui Constantin Simirad pentru a recupera decalajul care îl separă de celalte județe. Dincolo de orice, Consiliul Județean are nevoie de un un președinte vizionar, e un om politic capabil să înțeleagă de unde se poate urni economia și care sunt punctele nevralgice ce țin departe de Iași investitorii.

Constantin Simirad a arătat de ce e capabil în acest mandat. 2012 trebuie să fie sfârșitul lumii (politice) a acestuia. Partidul Național Liberal are personalități cu atuuri considerabile și care în mod cert sunt mai potriviți decât actualul președinte. Mugur Cozmanciuc, Victor Chirilă sau Cristian Adomniței pot începe din 2012 un proces de redobândirie a demnității de județ important (statut pe care Iașul l-a avut în perioada interbelică) și pot concepe un program coerent și articulat, care să pună accentul pe cetățean și pe nevoile lui și care să fie dincolo de măruntele răfuieli și ciondăniri ale celor ce își hrănesc frustrările din asta.