‎Două consideraţii despre proteste

1. Sunt siderat de atitudinea unor indivizi ce par total deconectaţi de la realitate şi care par să-şi fi pierdut orice brumă de raţionalitate sau de demnitate.

Mihail Neamţu, teolog(!), opinează într-un mod abject despre protestele din Bucureşti: "Ceea ce se întâmplă la București e deplorabil, deși nu cu totul surprinzător (...)strada găzduiește, iată, barbaria. Violenţa gratuită, lipsită de raţiune statală, se asociază unor alte fenomene precum jaful, hărţuirea sau violul. Instinctul de turmă atrage ca un aspirator toate elementele patologice ale unei societăţi în derivă. E contestată ideea de autoritate, dar şi respectul pentru muncă, suveranitatea legii sau instituţiile politice tradiţionale. Jefuitorii caută orice pretext să prelungească panica şi incertitudinea." Incredibil!  După ce ne-a îndemnat să "eutanasiem" mioriţa, acum Neamţu e indignat de "combativitatea virilă" împotriva celui pe care îl preţuieşte atât de mult: Băsescu. Tipul asta de discurs mă duce cu gândul la comunişti: pentru ei, toţi cei care protestau (într-o formă sau alta) erau "bandiţi", "huligani" sau "golani". Nu s-au schimbat prea multe. Acum cei care protestează, si care într-un procent covărşitor o fac în mod paşnic, sunt numiţi "pegra" (Tismăneanu), "jefuitiori" (Neamţu), "viermi" (Urban). Patapievici scria de romani că-s "omuleţi patibulari", iar Baconsky îi considera "un popor de leneşi si cerşetori". Mereu beneficiari de burse, slujbe la stat şi sinecuri, aceşti "intelectuali" au abdicat moral şi se încadrează perfect în felul cum Arthur Koesler definea dependenţa lor de putere: "Odată ce-au pierdut contactul cu realitatea, ei (intelectualii) au dobândit o artă diabolică. Ei pot demonstra tot ceea ce ei cred şi cred în tot ceea ce pot demonstra”.

2. Protestele din această perioadă trebuie să fie un semnal pentru toată clasa politică! Mesajul celor care ies în stradă e clar anti-Băsescu şi PD-L, însă este şi un mesaj profund, care dezavuează un tipar de comportament politic corupt, ineficient, cinic, dispreţuitor, mincinos, sfidător şi aşa mai departe. Este un semnal că cei care vor veni după actualii guvernanţi nu vor avea viaţă uşoară şi că trebuie să producă neapărat nişte măsuri coerente şi o reformă structurală a Statului.

După 22 de ani de capitalism „de cumetrie”, „cu voie de la primărie”, e momentul să ne întoarcem faţa către piaţa liberă, către cei care produc şi care aduc plusvaloare în societate prin ingeniozitate antreprenorială şi prin efort asiduu.

Pînă acum, România a avut parte de o economie de piaţă continuu sabotată de guvernanţi, care au ales să se comporte cu instituţiile statului precum vechilii, care au crescut taxele şi impozitele de parcă au colectat tribut. Numai putem bălti în continuare în acelaşi socialism falimentar, care ţine în sărăcie cetăţenii şi îmbogăţeşte casta politică aflată la Putere.

Trebuie să trecem la reducerea şi retrasarea funcţiilor statului, iar Partidul Naţional Liberal are obligaţia să-şi asume această reformă.

Partidul Naţional Liberal trebuie să vorbească mai ferm despre necesitatea ca România să urmeze punctual drumul spre un  stat de drept real, iar din punct de vedere economic trebuie să facem pasul spre capitalismul bazat pe iniţiativă privată, în care spontaneitatea pieței este mecanismul coordonare a societății, nu dirijismul si planificarea de la centru, aşa cum se întamplă acum în cele mai multe sectoare ale societătii prin puzderii de ministere şi instituţii ale Statului.

România trebuie să urmeze modelul statului minimal, al statului cu un rol de arbitru echidistant, în contextul în care asistenţianalismul şi formele diluate de socialism şi-au demonstrate limitele.

Toate mostrele de socialism ale actualei Puteri, care urmăreşte creșterea economică și ieșirea din criză prin creșterea taxelor și impoziteor, în condiţiile în care în toate ţările din lume care îşi doresc cu adevărat creştere economică durabilă reformele fiscale şi facilităţile fiscale sunt la ordinea zilei, denotă lipsă de cultură economică minimal şi de competenţă administrativă. Totala inapetență pentru susținerea interesului privat, menţinerea atribuțiilor paternaliste și asistențialiste ale statului, totalul dezinteres pentru scăderea impozitelor, în condițiile în care în România se plătesc printre cele mai mari impozite din lume – asta pentru a oferi numai câteva exemple – ne obligă pe noi, liberalii, la o atitudine fermă și coerentă pentru apărarea economiei de piaţă.

Nu va fi uşor, însă e imposibil ca în România lucrurile să se schimbe dacă în continuare nu vom urmări să dăm o şansă individului.

Partidul Naţional are şansa să producă în România, după 22 de ani de buimăcie şi tranziţie bezmetică, o schimbare profundă, care să dăinuie şi care să dea şansa libertăţii individului să se manifeste. Numai aşa vom progresa!