Avem nevoie de o descentralizare autentică

În scurt timp, vin alegerile locale din 2012, iar  o discuţie despre administraţia publică locală este oportună. Am parcurs cadrul-legislativ după care funcţionează administraţia publică locală şi voi emite câteva consideraţii, lăsând loc de completări şi discuţii pe marginea unui subiect interesant, cel puţin pentru oamenii care se revendică de la valorile dreptei.

În art. 2, alin. (1) din legea administraţiei publice, nr. 215, “Administraţia publică în unităţile administrativ-teritoriale se organizează şi funcţionează în temeiul principiilor descentralizării, autonomiei locale, deconcentrării serviciilor publice, eligibilităţii autorităţilor administraţiei publice locale, legalităţii şi al consultării cetăţenilor în soluţionarea problemelor locale de interes deosebit”, iar Constituţia prevede, la articolul 120 , alin. (1) că “Administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale şi deconcentrării serviciilor publice.”

De asemenea, puterea administraţiei publice nu provine din puterile statului, ci, din contră, este expresia alegătorilor locali pe care îi reprezintă şi în numele cărora acţionează (art. 121 alin. 1 şi art. 122 alin. 2 Constituţia României).

Coroborând, putem spune că administraţia publică locală, aşa cum este ea legiferată acum, se constituie în expresia societăţii civile la nivel local.

Principiul autonomiei locale este principiul care guvernează administraţia publică locală şi activitatea autorităţilor acesteia. Acest principiu, aşa cum îl înţeleg eu legiferat,  este laitmotivul legii administraţiei publice locale (Legea 215) şi constă în dreptul unităţilor locale de a acţiona fără amestecul autorităţilor centrale şi atrage după sine descentralizarea administrativă. Autonomia este un mijloc, iar descentralizarea, urmărind principiul subsidiarităţii, este un scop.

Totuşi, deşi titularilor cărora le sunt încredinţate administrarea intereselor locale nu deţin puterea de la autoritatea centrală, ci de la corpul electoral local, prin alegeri, ei sunt subordonaţi autorităţii central într-un fel, fiind dependenţi, mai ales din punct de vedere financiar.

Observăm, aşadar, că actualele prevederi constituţionale şi actualele prevederi ale legii 215 nu sunt îndeajuns pentru a stopa unele agresiuni ale puterii centrale asupra puterii locale.

Administraţia locală este unul din sectoarele în care observăm o tendinţă accentuată a partidului care guvernează de a captura cât mai mulţi primari şi aleşi locali, folosind, în acest sens, resursele bugetare ale Statului.

Dincolo de oportunismul primarilor, există totuşi unele lacune legislative care nu le dau acestora şansa de a rezista în faţa unor asfel de agresiuni. O administraţie publică locală trebuie ferită de abuzurile şi arbitrariul puterii centrale.

De aceea, o guvernare de dreapta trebuie să aloce cât mai multe responsabilităţi şi să redirecţioneze cât mai multe atribuţii către administraţiilor publice locale, mai ales la nivelul descentralizării financiare, rolul său (al Guvernului) fiind de preferat să se reducă la funcţii minimale.

Problema ar fi, însă, că există un clivaj între comunităţile care realizează venituri proprii suficiente şi cele care nu se descurcă nici pentru cheltuielile de întreţinere a localităţii, din cauza nivelului ridicat de sărăcie.

Este necesară, aşadar, o proiecţie pe termen mediu şi lung, în care o descentralizare autentică să aibă loc la nivelul ţării noastre, lucru imperios necesar pentru o Românie a cărei locuitori sunt abuzaţi sistematic de către o putere centrală liberticidă şi cu clare valenţe autoritariste.

Articol aparut si pe http://spunesitu.adevarul.ro/Editorial/Avem-nevoie-de-o-descentralizare-autentica-9725