Mişcarea...lui Băsescu !

Dispreţul, minciuna şi diversiunea nu au nimic de-a face cu buna-credinţă. Acestea nu sunt nici apanajul dreptei, nici apanajul stângii politice. Acestea sunt practicile la care recurg, de obicei, cei care doresc perpetuarea la putere prin orice preţ.

Din păcate, în România, acestea trei au devenit arsenalul de propagandă nu numai a puterii politice, personificată prin mahării pedelişti, ci şi a unor cercuri intelectuale care se revendică de la valorile de centru-dreapta şi care îşi doresc un proiect ideologic mai larg. Este vorba, desigur, de Mişcarea Populară, acea Albă ca Zăpada pe care Sebastian Lăzăroiu o anunţa de ceva vreme.

De ce minciună? Pentru că însăşi mesajele de lansare, care îmi sfidează inteligenţa prin populismul deşănţat, sunt cuvinte goale, fără substanţă şi neadevăruri sfruntate. Nu-i suficient să bombăni rudimentar şi resentimentar, ca apoi să ai pretenţia că reprezinţi culoarul de centru-dreapta în România.

Câteva exemple:  “un PNL fără timonă a lăsat integral liber culoarul de dreapta”, “există un singur lider carismatic incontestabil: Traian Băsescu”, “intelectualitatea și clasa întreprinzătorilor – a înțeles deciziile responsabile și inevitabile, lipsa de demagogie și angajamentul liberal relativ ferm al guvernării Boc”, “UNPR ar putea reprezenta falanga socială a viitoarei mișcări populare, sau ar putea funcționa autonom pentru a recupera o parte din electoratul PSD”, “această mișcare populară ar trebui așadar să vorbească tuturor sensibilităților de dreapta: creștine, naționale, conservatoare, liberale și chiar creștin-sociale sau ecologiste Va trebui articulat un mesaj social puternic, plin de compasiune creștină, care lui Sebastian Lăzăroiu nu îi reușește”.

Să le luăm pe rând. În primul rând, este o aberaţie să spui că singurul lider charismatic incontestabil ar fi Băsescu şi că PNL e un partid fără timonă. Toate sondajele, chiar şi cele de casă ale PDL, îl arată pe Crin Antonescu cu un scor mult peste ceilalţi în ceea ce priveşte încrederea şi intenţia de vot, pe când Băsescu este unul din cei mai detestaţi politicieni români, concurând pe acest post cu Emil Boc. Să spui asemenea aberaţii înseamnă să nesocoteşti voinţa electoratului sau…să apelezi la diversiune şi mincină.

De unde şi până când intelectualitatea şi clasa întreprinzătorilor a înţeles elucubraţiile şi incompetenţa lui Boc? Într-un interviu de dată recentă, chiar Mihail Neamţu, unul din iniţiatorii mişcării, spunea că sute de mii de studenţi merg în şcoli şi aud acolo profesori care nu au o simpatie pentru PDL. Această incoerenţă la nivel discursiv este pentru mine o dovadă că aceast demers politic este făcută pe picior şi că intenţia nu este una serioasă.

Iniţiatorii mai vorbesc de „lipsa de demagogie şi angajamentul relativ liberal a cabinetului Boc”. Aşa repede au uitat intelectualii de promisiunile privind mărirea salariilor profesorilor cu 50%, mărirea pensiilor,  scăderea taxelor şi impozitelor si toate celelalte promisiuni euforice ale PDL-ului? Impozitul forfetar, majorarea TVA-ului la 25%, majorarea CAS-ului (atât pentru angajaţi, cât şi pentru consumatori), reducerea pensiilor speciale, desfiinţarea şi comasarea spitalelor, în loc de o reală descentralizare, mărirea aparatului bugetar în condiţiile în care, la nivel discursiv, se vorbea de concedieri şi reduceri de personal, supraimpozitarea proprietăţii şi multe altele cu siguranţă nu se încadrează în tiparele liberalismului.

UNPR, acolo unde au fost reciclate toate scursurile din Parlament, are rolul de a fi „falanga socială a viitoarei mişcări”. Daţi-vă seama până unde ajunge demagogia...vorbeşti de principii creştine, de regenerare morală a clasei politice şi de o altfel de conduită politică şi în acelaşi timp creditezi o legiune de traseişti care au  înşelat încrederea electoratului şi care nu au niciun fel de legitimitate electorală sau morală.

Mesajul de compasiune creştină nu are ce căuta în atare condiţii. Dai dovadă de compasiune creştnă atunci când arăţi că îţi iubeşti semenii, că îi respecţi şi că îi tratezi cu grijă. Dai dovadă de sinceritate şi ai legitimitatea să vorbeşti de mesajul creştin atunci când nu minţi, când pleci la drum mânat de cele mai nobile idealuri şi cu credinţa că Dumnezeu veghează la îndeplinrea lor.

Nu poţi vorbi de asemenea valori şi în acelaşi timp să fi în cârdăşie cu Băsescu şi cu PDL. Sau poţi să o faci, însă cu condiţia să accepţi eticheta de diversionist, dispreţuitor faţă de adevăr şi mincinos. Mişcarea Populară ar trebui să-şi asume aceste trei etichete pentru că îi aparţin cu vârf şi îndesat.

Asta nu-i Mişcarea Populară, asta-i Mişcarea lui Băsescu.