Marile teme ale Romaniei

Sunt unul din cei care cred ca in Romania trebuie sa se produca o schimbare radicala la nivelul comportamentului politic. A nu se intelege prin "radical" revolutie sau mai stiu eu ce. Radical, in sensul dat, inseamna fermitate in a produce, inainte de toate, o redefinire institutionala. O radiografie obiectiva a evolutiei de dupa `90 ne arata ca, desi drumul tranzitie a parcurs un drum sinuos, tendintele etatiste ale clasei politice post-decembriste au fost si sunt, mai ales acum, prezente in actul de guvernare, iar motivul nu poate fi decat unul simplu: prezervarea privilegiilor si statu quoului care le permite politicienilor sa se comporte precum vechilii si sa aiba acces discretionar la resurse. Integrarea Romaniei NATO si UE au fost momentele cand politicienii au miscat cate ceva in reformarea institutiilor statutului, in sensul eficientizarii lor, insa abordarea a fost mereu mai mult mimata, superficiala. Daca cineva, in toata aceasta perioada de tranzitie, a prosperat, asta s-a datorat faptului ca fie a avut acces discretionar la resurse, fie a fost favorizat politic, fie a facut parte din cercul de intimi a unui sus-pus. Asfel, in loc de crearea unuei clase de mijloc prospere, care ar trebuie sa fie intr-o continua crestere, s-a creat o casta oligarhica economica, favorizata de contractele cu cel mai generos client, Statul. De aici s-au creat decalajele intre marea masa a populatiei, saracita de o clasa politica parca interesata sa o tina in saracie, si elita economica favorizata de politic. Iar decalajele continua sa creasca. Pentru a nu-i ofensa pe cei care in mod cinstit au facut bani in Romania, voi spune ca "aproape toata" elita economica este in aceasta situatie.

Sunt printre  cei care nu are incredere in sistemul de justitie din Romania, iar asta ma face sa nu am incredere nici in elita economica, care de altminteri este imbacsita de tot de diferiti indivizi care de-a lungul vremii s-au aflat in atentia presei pentru afaceri ilegale, mai putin in atentia institutiilor abilitate ale Statului. Asta ma face sa fiu, recunosc, "vulnerabil" la sentimente de sorginte proletara atunci cand vad ostentatia cum unii isi etaleaza potenta financiara la tv si aiurea. Nu spun ca in democratiile consolidate "ilegalisti" imbogatiti nu ar fi. Sunt, insa nu constituie o majoritate. Din pacate sistemul de justitie este supus politizarii, iar asta il face vulnerabil si slab, iar asta face ca elita economica sa nu aiba legitimitate. O viitoare guvernare care nu face concesii statutului de drept cred ca asta e primul lucru de care ar trebui sa aiba grija: neimplicarea si pastrarea independentei justitiei.
Sunt printre cei care se simte agasat de indrazneala  Statutui. Ma ingrozesc cand mama imi arata "fluturasul" si vad cum o buna parte din salarul castigat este directionat in vistieria Statului si administrat in bataie de joc de o putere executiva interesata sa-si ingrijeasca mai degraba clientela de partid decat sa se ingrijeasca de sporirea avutiei si confortului de viata al cetatenilor, prin crearea unui climat propice dezvoltarii capitalismului si economiei de piata libera. Statul, in forma sa actuala, este un administrator dominator, partinitor si cauta sa ia mereu cat mai mult de la cetateni pentru ca isi asuma o gramada de atributii pe care nu le poate gestiona. Statul, in forma sa actuala, cauta sa mentina o patura consistenta a populatiei la cheremul sau, ademenind-o cu ajutoare sociale. Asta nu ii "darnicie", asta ii cruzime fata de o categorie sociala mentinuta in saracie, lipsita de o sansa demna. De asemenea, taxele ridicate, impzitarea agresiva si reglementarile excesive fac ca micile si marile intreprinderi, companiile si toti cei care au o initiativa privata sa obtina un profit scazut, si, in mod direct, afecteaza salariile celor care lucreaza in mediul privat. Ah, numai spun ca economia subterana cu care Basescu si ai lui "lupta" cu sarg este o dovada clara ca agresivitatea fiscala a statului face ca toti cei care produc, care genereaza profit, sa incerce sa se eschiveze platii impozitelor si tuturor reglementarilor pentru ca putea rezista. Este gresit sa credem ca evazionistul este personificarea "inamicului statului". Mai degraba statul, in forma sa actuala, este inamicul cetateanului cu initiativa. De asemenea, aceasta centralizare a puterii politice face decalajele dintre diferite zone sa evidente pentru ca modul discretionar, pe criterii politice, de alocare a resurselor, a creat decalaje sesizabile chiar si intre diferitele regiuni ale tarii. O dispersare a puterii politice, pentru a evita centralismul excesiv al deciziilor, urmarind obiectivul subsidiaritatii, un deziderat al unei democratii autentice. Asadar, limitarea atributiilor statului si evitarea abuzului de putere trebuie sa constitie, de asemenea, un obiectiv major al viitoarei guvernari.
Sunt printre cei ingrijorati de anemia si asediul la care este supus Parlamentul. O democratie sanatoasa nu poate exista fara un Parlament sanatos, nesupus presiunii si tiradelor schizofrenice ale unor inconstienti care doresc sa-si sporeasca cota electorala denigrand pilonul democratiei. Nu cred ca principalul "canal" de risipa bugetara il constituie Parlamentul. Daca se doreste minimalizarea costurilor existentei Parlamentului, se poate discuta despre necesitatea cabinetelor parlamentare, de exemplu, care produc costuri destul de mari. In niciun caz solutia nu este diminuarea numarului de parlamentari, adica scaderea puterii de reprezentare a populatiei. Daca Guvernul este creierul unui Stat de drept, atunci legislativul am putea spune ca este inima. Daca inima inceteaza sa mai bata, ne putem lua adio de la statul de drept si oranduiala pe baza legilor. Viitorii guvernanti si viitorii lideri politici, de dupa alegeri (plec de la premisa ca vor fi cei din USL) trebuie sa acorde importanta cuvenita Parlamentului si respect, iar acest lucru ar trebui demonstrat prin rarirea numarului de ordonante de urgenta care, practic, de multe ori substituie Guvernul Parlamentului.
Sunt ingrijorat de inapetenta clasei politice pentru marile teme ale Romaniei. USL trebuie, cred eu, sa abordeze astfel de subiecte si sa concentreze discursul si atentia asupra modelului de stat pe care ni-l dorim si asupra reformei institutionale. Nu o abordare perversa si mincinoasa ca a lui Basescu, ci o abordare care sa porneasca de la faptul ca statu quoul actual numai poate fi prezervat, fiind suicidar pentru existenta democratiei.
Ma bucur ca astfel de preocupari sunt prezente din ce in ce mai des in spatiul virtual. Recomand un text consistent scris de Bogdan Duca in acest sens.


off topic: recomand doua bloguri interesante care merita citite: Lilick si Bogdan Duca, le-am adaugat in blogroll.