Despre ordoliberalism si astfel de artificii ...si despre USL.

Pe site-ul fundatiei Konrad Adenauer am putut citi o dezbatere interesanta care s-a conturat in jurul unei idei : ordoliberalismul. Informatii puteti gasi aici. Mai exact, despre preluatea unui model de economic si social de succes din Germania( "tara cu o mentalitate diferita, cu o experienta istorica diferita - daca nu chiar diamentral opusa - " ).

Cam ce vrea sa spuna ordoliberalismul?

"Economia socială de piaţă se distinge ca sistem economic atât de socialism, cât şi de laissez-faire-ul capitalist. Spre deosebire de acesta din urmă, economia socială de piaţă combină interesul întreprinderilor private cu reglementările statului în economie, într-o încercare de a institui libera competiţie."

Cei care dezbat asemenea chestiuni, interesante de altfel, omit un lucru : orice tentativă doctrinară de acest fel presupune existenţa unei democraţii consolidate, a unei bunăstari şi a unui grad de emancipare a mentalităţilor pentru ca o astfel de încercare să fie eficientă în actul guvernării. Nu mai putem face compromisuri şi nu este timpul experimentelor. Orice compromis, orice comportament stângist, este o cauţiune dată unui sistem hibrid, neprofitabil, care este perpetuat de 20 de ani. Daca ar fi fost vorba de o societate în care să predomine bogaţii, care îşi sporesc averea întruna, atunci cred ca ar fi oportun să vorbim de ordoliberalism sau distributism. Ar putea fi gasite mecanisme prin care categoriile sărace să fie protejate şi ajutate predilect dacă ar fi existat un asemenea cadru ( al bogaţilor majoritari ). Într-o asemenea ţară s-ar fi ajuns la momentul în care problema prioritară nu ar mai fi fost crearea de avuţie, ci reîmpărţirea ei. Însă o astfel de situaţie se întâlneşte în capitalismul dezvoltat. În România situaţia e alta. În România e sărăcie.

Nu mai putem aborda într-un mod populist ( şi aici mă refer la sensul demagogic al cuvântului ) promiţându-le tuturor ca vor avea. Din păcate, în România, cel ce a promis mai mult şi a urlat mai tare a câştigat competiţia electorală. Oamenii trebuie să înţelegă că statul nu dă, ci mai degrabă statul oferă oportunităţi pentru ca el care are initiaţivă, idei, curaj, care este muncitor să aibă foloase. Românii trebuie să înveţe să aiba comportament economic, pentru ca asta le ofera singura sansa de a fi independenţi şi în acelaşi timp conştienţi. Aud foarte mult tineri din generaţia mea care se lamentează, spunând că în comunism ar avea un apartament sau o casă de la stat. E trist cand nu reuşeşti, deşi te strădui şi eşti cinstit, să îţi procuri o locuinţă. Însă trebuie să învăţăm că statul nu trebuie să ofere cetăţenilor o casă, ci trebuie sa le ofere cadrul, climatul ( economic mai ales ) în care aceştia să şi-o poată construi. Statul e dator sa apere casa. Comunismul, daca ar fi sa intrăm în jocul cliseului atât de raspandit, a oferit o casa oamenilor. Însă le-a luat ceva mult mai scump : le-a luat demnitatea, independenţa, unicitatea si i-a pustiit nu numai material, ci şi spiritual. Rezultatul final se doarea a fi crearea de rotiţe în care fiecare individ sa aibă un rol bine definit în angrenajul despotic al partidului unic.

Noi, românii, am fost mereu într-o cursă pentru recuperarea "avansului"pe care îl au civilizatiile occidentale. Dacă ne referim la situaţia politică din Occident de acum, mai ales din Germania la care fac referire debaterii fundaţiei, distincţia stânga-dreapta şi-a pierdut din acuitate, polemica politică fiind axată pe chestiuni mai punctuale, cum ar fi intervenţia statului în economie sau distribuţia avuţii. Ceea ce nu e cazul la noi fiindcă "importul" comunismului a dus la o rupere brusca a cursului si dezvoltării pe care il urma ţara noastră. Aşadar, societatea românească este în situaţia de a-şi rezolva probleme pe care societăţile occidentale le-au rezolvat înca din secolul XIX.

Din păcate, încă nu putem vorbi în Romania de o democraţie capitalistă consolidată sa putem apela la "artificii" precum ordoliberalismul, distributismul sau alte astfel de curente. Nu are rost să ne furăm singuri căciula. Singura şansă de a rezolva problema României de fond este stoparea sărăciei şi cresterea avuţiei. Solutţile egalitariste şi iluzorii nu pot face asta. Chiar PD-L-ul, partid ce caută se se situeze ca formaţiune de centru dreapta, populistă, a eşuat lamentabil. Consecinţa reformelor a dus la cronicizarea sărăciei şi la imperative sociale precum strânsul curelei.

Câteva exemple, de bun-simţ, care sa susţină afirmaţia mea, că o astfel de idee politică nu este sustenabilă în România :

1. În România, după `90, cu larga concurenţă a celor aflaţi la putere, s-a dezvoltat o mai degrabă o plutocraţie. Uitaţi-vă în top 300 al celor mai bogaţi oameni din România şi veţi vedea ca mulţi dintre ei sunt recunoscuţi ca "oameni de afaceri" care au facut afaceri cu statul, de multe ori trezind suspiciuni. O grămadă de ştiri la tv sunt cu personje economice dubioase care donează sume mari de bani la partide. Multă cerneala s-a scurs, mai ales din partea gazetarilor, pentru realizarea de "anchete jurnalistice" pentru demascarea sistemului corupt. Din pacate prea puţine anchete instituţionale s-au realizat. Cand au fost s-au dovedit un simplu simulacru, în foarte puţine cazuri procesele ajungând până la o dare de sentinţă. Asta pune la îndoială sistemul justiţiei din România şi modul cum s-au constituit averile elitei economice.
2. În sectorul privat, presiunea politică, indiferent de guvernele care s-au succedat, a creat un clientelism politic "cu voie de la primărie" . Este trist ca mulţi investitori privaţi sunt dependenţi de stat ca şi personalul bugetar.
3. Sărăcia constantă în care trăiesc românii are ca drept efect un grad redus de evolutie a culturii civice. Oamenii săraci caută iluzia statului proteguitor, igonorând că acest iluzoriu stat proteguitor i-a adus la sărăcie şi îi ţine în sărăcie.
4. Parlamentul, care ar trebui sa fie pilonul central al democraţiei, este o instituţie slăbită, fiind mereu suspus atacurilor de către iresponsabili aflaţi in poziţii cheie care au profitat de frustrarea oamenilor şi au canalizat-o de cele mai multe ori în direcţia Parlamentului, făcându-l răspunzător pentru starea de sărăcie şi nemulţumire. Guvernul s-a substituit, practic, Parlamentului, prin mulţimea de ordonanţe de urgenţă, încălcand grav spiritul Constituţiei.
5. Administraţia publică este politizată excesiv si fără scrupule ( vezi ultimul caz Boc ), existând riscul deprefesionalizării acesteia.
6. Societatea civilă este slabită, incapabilă să dezvolte instrumente de control ale politicului şi să-l taxeze atunci când acesta derapează.
7. Mass-media s-a împartit în doua tabere : pro Basescu şi anti Basescu, pierzându-şi rolul de reprezentat al opinie publice si transformându-se, fără reţinere o spun, în instrument de propagandă.

Plecând doar de la aceste exemple, USL, atunci cand va veni la guvernare, nu are o treaba uşoara de realizat. Însă liderii trebuie să înţelegă un lucru : starea de acum a lucrurilor îi pune în situaţia de a realiza, printr-o abordare diferita şi un efort considerabil, un moment istoric. Putem face pasul de la un sistem societal si statal slăbit, ambiguu şi inefiecient, la un sistem democratic capitalist eficient, urmând modelul european modern de dezvoltare după care tânjim. Trebuie realizată o schimbare radicală. Jumătăţile de măsura, împletirea unei viziuni democratice capitaliste cu o economie socială de piaţă nu a dus, după cum am văzut, decât la împotmolirea reformelor. Este nevoie de o atitudine radicală pentru ca cetăţenii să fie transformaţi din personaje pasive ale tranziţiei în personaje active. De asemenea, cetăţenii trebuie să fie beneficiari ai tranziţiei. De prea multe ori li s-a spus să stranga cureaua.

Însă, pentru asta, liderii USL-ului trebui să plece de la nişte realităţi până vor ajunge la guvernare şi după ce vor ajunge la guvernare şi primii primii paşi trebuie făcuţi în directia asta.

Până va ajunge la guvernare

• O parte din vina pentru acest prezent o au chiar partidele care alcătuiesc Uniunea Social Liberală. Nu trebuie să omitem responsabilitatea pe care o poarta şi partidele opoziţiei pentru actuala situaţie în care se găseste România. Asumarea greşelilor din trecut, ale practicilor "clasice" precum distribuţia discreţionară a resurselor, politizarea administraţiei publice, oferirea de sinecuri propriilor militanţi, perpetuarea unui sistem viciat şi lipsa unei acţiuni tranşante în direcţia unei schimbări profunde sunt caracteristice atat PNL-ului, cât si PSDului. Recunoaşterea greşelilor din trecut oferă un fundament solid pentru planurile de viitor, iar asumarea publică a erorilor trecutului este un gest de curaj şi nobleţe şi oferă credibilitate în acţiunile viitoare.

• Atât PNL-ul, cât si PC-ul şi PSD-ul trebuie să înţeleagă că e momentul ca acum, dacă într-adevar ne dorim o restructurare adevarată, că este momentul ca structurile oligarhice, dependente de resursele statului şi comuniste sa dispara. Din păcate, prea puţine feţe noi am văzut odată cu întemeierea acestei alianţe.
• Nu trebuie să ne poziţionăm doar în antiteză cu actualii guvernanţi ! Asta ar fi o greseală majoră. USL-ul trebuie să se identifice doar ca structura alternativă la PDL. USL-ul trebuie să se definească prin soluţiile, măsurile şi actul de schimbare pe care şi-l asuma. În spiritul acestor idei oamenii trebuie să voteze USL-ul. Am văzut cum a fost preluată o declaraţie ironică a lui Victor Ponta la adresa preşedintelui ( cum că ar cauta sticlele sub masa ), spusă la lansarea programului pe agriculură, a fost preluata de toate agenţiile de ştiri. Din păcate, prea puţin s-a preluat propunerile şi ideile alianţei.
• Victor Ponta trebuie să renunţe la discursul de tip justiţiar, în care promite pedepse pentru cei care au încălcat legea şi recuperarea banilor de la cei care i-au furat de la stat. Asemenea abordare nu e sănătoasă. Victor Ponta trebuie să sublinieze eficienţa Justiţiei cand USL-ul va veni la guvernare, nu pedepsirea nelegiuitorilor. Iar, ulterior, Justiţia va decide pe cine si cum să pedepseasca.
• USL-ul nu mai trebuie să acţioneze după agenda impusă de Traian Băsescu. USL are un plan, structurat pe domeniile importante, pe care trebuie să-l urmeze.

Dupa ce va ajunge la guvernare :

• consolidarea statului de drept şi modernizarea instituţiilor sale democratice. Fără o constructie instituţională solidă şi modernă nu putem vorbi de economie de piaţă autentică ori democraţie functională. Trebuie aratat respect pentru procedurile legale, iar abundenta ordonanţelor, cum cazul guvernului Boc, este o formă de dispreţ la adresa democraţiei.
• Trebuie redimensionat rolul statului. Aici e o mare diferenţă între viziunea pe care USL cred că trebuie sa o aibă şi viziunea propusă de think-thankurile pedeliste, preluată chiar de partid. Acestia tot au clamat asupra reformei, care, dupa cum se vede, nu a fost centrată pe chestiunea statului. Eu cred ca în Romania principala problema nu e cetăţeanul, ci statul. E ineficient, gras, dispreţuitor, impertinent şi leneş. Din păcate, la noi, statul este cel care nu respectă ceea ce el proclamă că apără : drepturile şi libertăţile fundamentale ale persoanei. Statul de drept, pus în paranteză de Băsescu şi Boc, trebuie să fie temelia pe care să se realizeze construcţiile economice şi sociale ale statului. De asemenea, trebuie sătindem spre stat minimal, în care principalele functiuni sa se rezume la respectarea cadrului legislativ, redistribuirea impozitelor spre societate, apărarea ţării.
• Capitalismul, aşa cum a aratat-o în alte ţări, împreună cu instituţii democratice funcţionale, naşte profit şi avuţie. Acest lucru trebuie să duca la un alt punct important : emanciparea maselor. Nostalgia de comunism sau deznădejdea, lipsa increderii este datorată faptului că românii au trăit şi trăiesc în sărăcie. Exista o adevarata cultură a saraciei, în care oamenii se complac. Asta îi face sa fie dependenţi de stat, neinformaţi, coruptibili în perioada campaniilor şi nu numai, fricoşi, neîncrezatori. O democratie autentica este construtia intr-o societate care are discernamant si cultura politica. Intr-un mediu sarac, aceste doua lucruri nu se pot face. Situatia economica constituie un obstabol major in evolutia democratiei romanesti,
• Trebuie sa renunţăm la capitalism de tip clientelar şi etatist, care creează inegalităţi şi restrange şansele de patrundere în sistem a nou-veniţilor. Dacă vom continua aşa, vom transforma capitalismul într-o structura oligarhică.

PD-L şi-a aratat limitele si tot ceea ce face este sa tergiverseze şi să clameze demagogic " realizarea reformelor" pentru a da iluzia schimbării. Nu cred că o societate întreagă poate fi mituită, dacă de asta este frică pentru următoarele alegeri. Nu mai pot oferi pedeliştii cadouri electorale astfel incat sa ajunga sa primeasca din nou girul populatiei. Nu pot să cred ca românii pot fi atât de masochişti J.

Important e ce va face USL îaninte şi după ce va prelua puterea. Am sintetizat câteva idei, care cred ca ar merita dezvoltate si dezbatute.