Un Nebun nu poate avea conştiinţa istoriei

"Tot continuăm să considerăm că abdicarea Regelui a fost un mare act patriotic. Nu. A fost un act de trădare a interesului naţional al României. Din partea Regelui. Acesta este punctul meu de vedere. (...) Trebuie să recunoaştem că noi încă nu ne aşezăm corect valorile, de exemplu, pentru noi toţi şi pentru istorie Antonescu rămâne responsabil de holocaustul împotriva evreilor şi ţiganilor, ducerea lor în Transnistria, nu ştiu ce... Nimeni nu spune că statul român avea un şef de stat atunci, ăsta era doar prim-ministru. Unora le dăm averile, iar pe alţii îi considerăm criminali de război, şeful de stat şi primul ministru doar pentru că unul a fost slugă la ruşi şi a lăsat ţara prin abdicare îl iertăm de toate păcatele?", a spus preşedintele Băsescu la B1TV.

Sunt siderat de afirmaţiile lui Traian Băsescu. Nu sunt un aprig monarhist, însă ceea ce a făcut actualul preşedinte nu e doar o ofensă la adresa instituţiei monarhice, ci o falsificare grosolană a istoriei şi o crasă lipsa de respect pentru un fost şef de stat. Sigur, e dreptul lui să interpreteze istoria aşa cum doreşte, însă o asemenea ieşire publică în calitate de şef de stat este incalificabilă, neavenită şi face dovada caracterului (dacă mai era nevoie) profund viciat şi pervertit, face dovada iresponsabilităţii, nesimţirii şi dispreţului pe care Traian Băsescu îl etalează tot mai făţiş faţă de propria ţară.

- O încălcare grosolană a istoriei pentru că mareşalul Antonescu, după ce Carol l-a însărcinat cu formarea guvernului, a devenit de facto conducătorul statului. Atribuţiile regelui, după decretul din 6 septembrie 1940, aveau mai degrabă importanţă simbolică, exercitarea puterii politice fiind aproape exclusiv în mâna primului-ministru. Practic, două atribuţii erau importante avea Regele: era şeful Armatei şi putea numi preşedintele Consiliului de Miniştri. De aceste două aspecte juridice s-au folosit iniţiatorii actului de la 23 august.

- O crasă lipsa de respect pentru foştii şefi de stat este un lucru normal pentru Băsescu (amintiţi-vă de atitudinea pe care a avut-o faţă de Emil Constantinescu şi Ion Iliescu când nu i-a salutat la un eveniment, deşi, protocolar, trebuia să o facă). În continuare cred că demnitatea pe care ţi-o oferă funcţia de preşedinte e una care transcede celei de simplu funcţionar al statului şi te obligă la o anumită conduită. Din păcate, avem un preşedinte care se comportă ca un mojic, ca un nomenclaturist notoriu. Mi-e ruşine ca un asemenea individ e preşedintele României şi resimt şi voi resimţi un profund de dezgust faţă de oricine va încerca să îi găsească circumstanţe atenuante ori va încerca să-i explice acţiunile într-un fel sau altul.

Diatriba impertinentă conţine şi elemente de înfierare proletară ("unora le dăm averile"), un limbaj tipic comunistoid. Ducerea în derizoriu a adevărului istoric şi un discurs în care se proliferează un elemente de clasă (îmbogăţiţi vs oropsiţii ) sunt dovada că individul ăsta se comportă ca un comunist şi nu mai are nicio justificare raţională pentru acţiunile lui. Nici măcar Iliescu nu şi-a permis să facă asemenea declaraţii.

Cred că prea multe explicaţii nu trebuie căutate şi găsite pentru a înţelege ieşirile acestui declasat, ci doar trebuie avut grijă ca temele pe care le lansează să nu producă dezbinare între republicani şi monarhişti pentru că frontul comun este şi trebuie să fie înlăturarea din funcţia de preşedinte a grotescului personaj.

De aceea, elogiile la adresa Monarhiei şi o atitudine agresivă de susţinere a personalităţii MS Regele Mihai, în urma inepţiilor spuse de Băsescu, cred că este o greşeală. Indiferent de opţiunea fiecăruia, monarhie sau republicanism, cred că sunt suficiente dovezi palpabile care definesc caracterul profund antidemocratic şi periculos pentru România a lui T. Băsescu şi care oferă suficiente argumente ca acest neavenit să fie înlăturat din scaunul de la Cotroceni.

P.S. Ce dezgustător poate fi Cristoiu, care se proclamă mare istoric ! După gafa cu 10 mai, acum nu a avut nici măcar bunul-simţ să spună ceva legat de subiect, comportându-se ca un penibil obedient.

Am participat ieri la o conferinţă despre comunism, susţinută cu multă erudiţie de Vladimir Tismăneanu, în care s-a vorbit (şi) despre comunism ca religie politică. Termenul nu e exagerat deloc, dovada fiind aceşti fanatici gen Ion Cristoiu.

După formidabila prelegere stau şi mă întreb cum de cineva atât de pregătit profesional şi cu o viziune despre comunism incredibil de profundă poate susţine public un neocomunist. Raportul pe care l-a coordonat, în care este condamnat comunismul ca fiind un "regim criminal şi ilegitim", asumat de preşedinte în Parlament, este precizat că 30 decembrie a fost o lovitură de stat a PCR şi URSS, iar abdicarea a fost forţată şi constituie unul din marile abuzuri ale comunismului. Aşadar, condamnăm comunismul şi vorbim de conştiinţa istoriei (un alt subiect abordat la prelegere). Unde e conştiinţa istoriei într-o asemenea declaraţie, în care Regele este ultragiat în cel mai josnic mod cu putinţă ( "slugă la ruşi" ) ? Care sunt efectele condamnării comunismului? Cuvinte frumos mânuite şi o pleiadă de neologisme nu rezolvă problema condamnării. Iar dacă vorbim de conştiinţă istorică, trebuie să discutăm cu oameni care în primul rând au o conştiinţă, ceea ce nu e cazul la Traian Băsescu.

P.S.2 Un alt susţinător a lui Traian Băsescu, Horia-Roman Patapievici, scria prin 1996 în celebra sa carte "Politice" (p.55), în care pângărea poporul român, o idee interesantă :

„Am putea regăsi legitimitatea prin monarhia care ne-a făcut odinioară mari; dar poporul meu îşi urăşte Regele şi îşi adoră Nebunul. Regelui nu i se poate ierta superioritatea, majestatea, faptul de a nu ne fi înjosit niciodată; nu îi putem ierta nici faptul că l-am trădat. Demisiunea este la români o veche obişnuinţă. Ca şi incompetenţa".

Concluzia mea: Un Nebun nu poate avea conştiinţa istoriei.