Alianţa de Centru-Dreapta - reacţii

Începe să mi se facă lehamite de toţi pseudo-analiştii care nu mai contenesc de grija somnului de veci al Brătienilor în urma alianţei dintre PNL şi PC. În loc să examineze raţional şi în perspectivă actul politic, văd peste tot comentarii şi analize care ţin de pasiuni şi sentimente trezite peste noapte, abordări emfatice şi bombastice despre "fuhrerul" Crin care a pervertit ideea de liberalism etc.
Toţi au devenit acum moralişti, apărători ai valorilor liberale şi zeloţi brătienişti. O adunătura de sicofanţi şi-a început tirada în care condamnă neobosit "impertinenţa" PNL-ului de a pune în mişcare o acţiune de unire a opoziţiei politice din România .
Diversitatea opiniilor este cea care ajută la progres, însă atunci cei care, prin poziţia lor de "formatori de opinie", pun pasiunile, orgoliile şi interesele proprii înaintea unei analize lucide a situaţiei de ansamblu şi a proiectului politic amintit in particular, merită asemenea "invective". Prin textele lor caustice si tonul zeflemitor, toţi acesti deontologi şcoliţi, cu diplome şi doctorate, nu sunt cu nimic mai presus decat analiştii din Poiana lui Iocan.
Problema se pune în termeni, spun eu, destul de simpli.
Actuala opoziţie nu însumează în Parlament majoritatea. PNL, PC şi PSD sunt acum, fie ca vrem sau nu, alternativa la genocidul guvernamental la care suntem supuşi de Boc şi banda lui. În aceste condiţii, demersul lui Crin este realmente încurajator şi de lăudat. O încercare de coagulare a opoziţiei este proiectul politic de care are România nevoie. Acţiunea de unificare a opoziţiei poate fi începutul ca cei care nu se regasesc în actuala putere sa facă pasul şi sa contribuie la schimbarea Guvernului. De asemenea, pentru a face opoziţie la acţiunile hegemonice si la despotismul lui Băsescu, este nevoie de un front comun. Pentru că actuala putere nu lezeaza prin acţiunile ei întreaga populaţie, nu doar socialiştii sau liberalii.
Iar istoria (recentă, nu vorbim despre "monstroasa coaliţie") ne arată că PNL-ul este dispus sa facă front comun cu adversari ideologici pentru a stopa tentativele despotice ale celor aflaţi la Putere ( vezi cazul CDR ca alternativă la Ion Iliescu sau alianţa PNL-ului cu PD-ul socialist - era, la momentul respectic, în Internaţionala Socialistă - din 2003, ca alternativă la PSD-ul lui Năstase care acaparase toate instituţiile statului).
Câteva din editoriale care vituperează ritos împotriva acestui demers şi a căror aprehensiune bruscă pentru soarta Partidului Naţional Liberal nu o înţeleg aici, aici şi aici.

Voi ce părere aveţi despre această alianţă ?

Update: Un articol cerebral al lui Dan Pavel aici.